mai mergem si la mare...

Impropriu spus pentru mine, avand in vedere ca locuiesc in Constanta....o sa intelegeti.

Deci...cu inceputul...am plecat joi din Bucuresti spre Constanta cu mare drag de invatat si gandindu-ma ca pana sambata oi invata eu ceva pentru frumosul examen de biochimie ('te-n gura hormonule). Bineinteles randamentul meu este putin mai scazut fata de frumoasa farmacologie (9, respect, me iz smart). In afara de asta, oameni multi la mine in casa. Nu numai. Oameni care nu intelg ei ce inseamna sa inveti pt un examen la frumoasa-mi facultate. Sa zicem. Am o restanta, mai merge una, nu? Sa speram ca nu o sa fie cazul dar...oricum plecarea de sambata spre Vama nu a fost anulata. La momentul la care a fost sosirea mea in vama, ajung pe plaja. Diana este rosie. Nu stiu daca ati vazut vreodata culoarea rosie. As in blood - red. De fapt toata lumea era arsa (unii mai erau si cu vanatai : salut copii! ). Numai eu aveam asa un fel de chef de viata. Oricum seara e prea frumoasa acolo incat sa nu trec peste astfel de detalii. A doua zi o trezire a la popandau la 6 a.m. Vreme mult prea insorita. Bronzata a la soferi doar pe partea stanga. Stiti ca detalii prea fantastice despre ce s-a intamplat pe acolo nu o sa dau(in dulcele meu stil). Dar cum s spune...o imagine face cat o mie de cuvinte. Deci....la mai multe plecari la mare.

Si pentru ca unii colocatari, prieteni, mda, imi zic ca deja ma pierd in spiritul bucurestean. Na ma baieti, mai vin pe la voi. La mare.