despre...si...

Strange pumnul.
O sa usture putin, dar...nu e insuportabil...nu?!
Daca nu te relaxezi o sa te doara.

Cam asta e tot ce trebuie sa faci, sa strangi pumnul, sa te relaxezi apoi, o sa te usture. Si apoi cand te vei trezi nu o sa mai ai nici un semn. Pana data viitoare.

Cu metroul...

In dimineata asta am de gand sa va povestesc pataniile mele cu metroul. Stiu, de obicei, iau metroul 3 statii plus inca una (bonus). Dar nu si azi dimineata. Aseara am dormit la skma asa ca... Aparatorii Patriei m-au pandit azi dimineata. Sau eu pe ei. Am ajuns acolo, adica jos pe peron, si am observat ca nu era cine stie ce lume... bun, bun, pot sa stau si eu jos fara sa se uite vreo baba urat la mine, in gandul meu. De obicei ma deranjeaza sa astept prea mult metroul, dar nu si acum. Pentru ca azi e duminica, si e mult mai dragut duminica in momentul in care stii ca nu ai nimic de facut, decat luni cu metroul, cand astepti de 10 minute metroul, si ca sa vezi : nu mai vine!
Dar sa revin la peronul meu de la Aparatori. Trec 5 minute. 10 minute. Deja oamenii se inmultesc, se inmultesc si nervii unora banuiesc.. Mai trec 5 minute. Ce sa mai, la un moment dat mi-am dat seama ca am stat 30 de minute acolo. Cand deodata aud o voce isterizata! O femeie se dusese la cei care erau la vanzare la cartele de metrou si incepuse sa tipe. "Voua nu va e rusine, ca asteptam metroul de 30 de minute, daa' ce suntem noi aici, va bateti joc de noi????!!!!" Ati inteles...Am retinut si eu ceva mai scurt, deh, desi monologul (ca asta era) a durat ceva minute... In sinea mea ma bufnea rasul... Adica de fapt chiar radeam mai intr-o parte asa... Adica mi se pare chiar aiurea sa te duci la niste vanzatori de cartele sa tipi la ei si sa le ceri dreptate...si sa vina metroul. Nu? Da, si io credeam ca am dreptate cand gandesc asta. Numai ca surpriza mea a fost o tanti si mai isterizata ... "Da!DA! Asa ar trebui sa facem toti"
Deja incepusem sa ma enervez.
Mai departe... Vine metroul...Da' scrie Piata Sudului pe el. Hm...parca scria altceva in mod normal. Ca sa aflu ca de fapt era un fel de "metrou-caraus" care se plimba pe la IMGB-Aparatori-Piata Sudului. Da, asta facea. Si lua calatorii care in momentul in care ajungeau la Piata Sudului, se urcau intr-un alt metrou care ii astepta si ii ducea foarte frumos la Unirea si asa mai departe. Ma rog, discutii gen pe vremea lui Ceausescu era mai bine, ne-au distrus vietile, copiii in tara asta nu au nici un viitor, bla bla bla.
Concluzia. Mersul cu metroul duminica dimineata dauneaza grav sanatatii (mentale).

Facem tot ce vrei!

Stii ce? M-am saturat de toate chestiile pe care le aud/vad in legatura cu tine... Nu crezi ca mi-a ajuns cat am stat sa ma gandesc la ceea ce mi-a facut mie? Nu vreau sa stiu ce iti face tie. Nu pentru ca nu imi pasa, dar probabil m-ar ucide. Hai sa cantam peste ceva timp "song to say goodbye" impreuna si sa ne bagam picioarele in ceea ce ne-a facut si continua sa faca. Sau ce vrei tu. Uite, iti promit ca de data asta o sa te las sa asculti ce vrei tu. Chiar si porcaria aia pe care o ascultai penultima oara cand am fost langa tine. Stiu ca pana la urma faci ce vrei. Poate ca noi chiar semanam putin.
Si nu mai vreau sa aud o gramada de discursuri fara rost in care se repeta aceleasi cuvinte, numai topica fiind diferita. Si vreau sa fiu putin doar putin lasata in pace. Si sa ma gandesc daca o sa existe si cd-ul 2 la soundtrackul ala. Probabil ca da, daca vrei te las pe tine sa il faci. De fapt azi te las sa faci ce vrei. Poti sa si tipi la mine daca vrei.

It`s only a game...

Life is only a game, girls. It's a bit different from the games you've seen before, but that's what it is. You don't always have swords and mana and people that you can control. But you have popularity, and love, and friendship. And this table is a game table. We lay our cards on it and in the end the winner takes it all. You don't have a charm that can make people be nice to you. You have popularity, in which everybody is nice, but only on the outside.
You can play it. But it's the only game that might kill you. So beware!

Last cigarette..(for tonite of course)

So...fumez ultima tigara pe noaptea de azi..cam tarziu...oamenii "normali" se culca mai devreme nu? Eh, who gives a fuck anyway.
Nici un blog nu mai stiu sa mai scriu ca lumea (nu ca pana acum as fi facut-o...) Am facut si eu un anume test/quiz cu ce carte mi se potriveste ca stil. "Alice in Wonderland". S-ar putea avand in vedere ca sunt ca un copil care descopera si redescopera lumea in ultima vreme. Redescopar prieteniile. Singuratatea. Stiu ca ma contrazic dar pana la urma tre sa le imbini pe amandoua, dupa parerea mea. Nu mi-ar place sa fiu mereu cu multi oameni, la fel cum nu mi-ar place sa fiu mereu singura. Dar sunt acele momente care...
Anyway. Busy life right now. Examene la care nici nu mai sper, sunt deja pierduta in spatiu... Nah, ca am mai aprins una. Asta ca sa fac mai repede legaturi intre ceea ce e in capul meu si ceea ce degetele mele tasteaza. Bine nu chiar atat de repede cum mi-as dori, ca la ce e in capul meu... Ziceam de examene... As vrea sa ma trezesc pe 2 octombrie, evident cu examenele luate. Si sa ma duc la facultate, dar nu ca sa ma stresez ca peste x zile am examen si bineinteles nu am invatat nimic.. Too much coffee, too much smoke, too much chemistry.
And too much disappointment.

SickBoy

man ....

Which Trainspotting Character Are You?

si...

Which Requiem for a Dream character are you?

Oh Harry, I love you. You make me feel like a person, like I'm me and I'm beautiful. -Marion Take this quiz! Quizilla | Join | Make A Quiz | More Quizzes | Grab Code

:D

this got me thinkin'....

azi am participat la un "joc" in care trebuia sa spun niste chestii despre mine, chestii care unora le-ar parea "ciudate". am scris cateva, si mi-a fost destul de greu, pt ca nu consider ca anumite chestii sunt ciudate, adica pentru mine sunt absolut normale. asa ca sunt mult mai multeee...

1. Cand eram in generala furam lemne (aveam soba in clasa) si veneam si bateam baietii de la bloc. Cateodata, cand colegele mele vedeau cate o basculanta sau o masina mare cu lemne, se gandeau la mine. Cred ca si acum se gandesc la mine cand vad asa ceva.

2. Niciodata nu mi-a placut numele meu cand eram mica si imi tot inventam nume ca sa vad care mi se potriveste mai bine. Am incercat : Bianca, Ramona, Ioana. Acum ca's mai mare si am aflat ca Adina inseamna "delicata"...nu, nici acum nu imi place..

3. Imi plac Placebo atat de mult incat, daca as avea bani, m-as duce la fiecare concert al lor. Sau m-as face groupie. Sau as deveni demon si as intra in corpul lu` nevasta-sa lui Brian.

4. Cand eram mica de tot, in perioada aia in care toti copiii cereau papa, caca chestii din astea eu nu ziceam nimic. Mai veneau oamenii mari pe la mine sa vada daca mai respir. Eh, acum recuperez linistea de atunci.

5. Niciodata nu mi-a placut sa ma trezesc de dimineata, nu stiu ce o sa ma fac cand o sa lucrez. Ma gandesc adesea de ce nu dormim pe rand, i mean all the people. Unii noaptea, unii ziua. Let it be a night time job.

6. Imi place sa cant colinde. Vara, iarna, toamna, primavara. Probabil k si in timp ce citesti asta, cant unul.

7. Pot sa ma apuc de invatat abia dupa ce m-au apucat remuscarile ca am avut 10 zile in care puteam sa invat si tocmai au trecut 9.

8. Trec foarte repede de la o stare la alta. Acum sunt fericita, peste 10 minute sunt la un pas de deprimare, peste inca 10 minute dansez prin casa.

9. Sunt norocoasa, de obicei. Daca am pentru exemplu de invatat pt un examen 300 de pagini de teorie si eu le citesc pe primele 150 exista o mare posibilitate sa imi pice majoritatea subiectelor din astea citite. (nu zic ca nu exista si exceptii...altfel nu as avea restante nu?) Se spune ca daca gasesti un gainatz pe fereastra de la masina sau daca mai calci in caca ai noroc. La mine cred ca e invers, tin minte ca inaintea unui examen a facut un porumbel caca pe mine, si nimic...:))...ma rog am luat 6 dar puteam sa iau 8 nu?

10. Daca ma despart de cineva exista posibilitatea cam 75% sa ma impac dupa un timp cu acea persoana.

cred..ca mai sunt..dar e un inceput bun..zic eu :)

"...ceea ce cautam noi nu se gaseste aici..."

Incerc sa imi tin picioarele pe pamant in timp ce mainile se misca in aer intr-o muzica pe care o aud doar eu. M-am intrebat mereu oare cum ar suna soundtrackul vietii mele. Poate cand m-am nascut era pe fundal "I saved the world today" de la Eurythmics si poate chiar o auzeam pe Annie cantand dintr-un colt "hey hey I saved the world today everybody's happy now, the bad things gone away". Cel putin ironic asa ar trebui sa sune.
Ce momente importante mai exista in viata? (Pentru ca stiti ca in filme baga cate o melodie in momentele cruciale...) Presupun ca momentul cand mi-a murit prima oara cineva important in viata. Atunci cand am vrut sa fug departe departe departe si sa nu stiu ca exista moarte. Si nu am reusit pentru ca stiam ca daca plec de acolo nu o sa mai vad persoana aia niciodata. Poate ar fi mers poate Suede cu "By the sea"...versuri cum sunt "She can walk out anytime anytime she wants to walk out, that's fine. She can walk out anytime anytime she feels that life has passed her by. And when I start my new life I won't touch the ground, I'm gonna try hard this time not to touch the ground."
In continuare, un alt moment destul de interesant pentru mine a fost cand mi-am dat seama ca pe langa ascultat muzica pot s-o si cant. A fost o micuta revelatie. Pana atunci nici nu deschisesem gura sa cant vreodata. Poate doar la dus. Poate ar fi mers "Exit Music" cu Radiohead (wake from your sleep, the drying of your tears, today we escape, we escape). Cred ca in momentul ala am scapat de toata timiditatea care m-a inconjurat pana atunci. Desi melodia e putin cam deprimanta, cred ca ar fi mers.
Cred ca toata lumea are o greseala din tinerete pe care o regreta si mai tarziu, si se intreaba dar daca.. Dar alegerea ar fi dus la alte multe variabile, care pot primi aceeasi intrebare. "Like the naked leads the blind, I know I'm selfish, I'm unkind. Sucker love I always find, someone to bruise and leave behind." Mai trebuie sa zic cine canta? Placebo.
Pentru momentele frustrante din liceu cand te lupti (intr-un fel si fara sa vrei) ca sa obtii privirile celorlalti, sa fii "popular"...chiar melodia cu acelasi nume (Nada Surf). Nici nu mai citez, cred ca toata lumea o stie. Pentru momentul in care nu mi-a mai pasat de asta: "Passenger" (Deftones). Adica "This time wont you please drive faster? roll the windows down, this cool night air is curious, let the whole world look in, who cares who sees anything?"
Pentru prima oara cand m-am indragostit. Asta e grea. Am cateva nominalizate. Prima ... "Passive aggressive" (Placebo): "Every time I rise I see you falling, can you find me space inside your bleeding heart?". O alta tot de la Placebo ar fi... "Post Blue". "It's in the water baby, it's in the pills that pick you up, it's in the water baby, it's in the special way we fuck, it's in the water baby, it's in your family tree, it's in the water baby, it's between you and me".
Pentru despartirea de care o sa vorbesc si momentul de refacere, care a persistat mult..."Maybe we're victims of fate, remember when we'd celebrate, we'd drink and get high until late and now we're all alone...Wedding bells ain't gonna chime with both of us guilty of crime and both of us sentenced to time and now we're all alone". (Placebo - "Protect me from what I want")
Iar cand voi muri vreau sa se auda pe fundal Leni.
"I kneel before her, beneath this frozen sky
Beneath her shoulder, beneath her evil eye
She towers over this male who is a fly
My sci-fi lullaby"



In curand, pe ecrane. Cu Surround.

La ceva timp...

La aproape 2 ani si 7 luni dupa...11 februarie 2004(adica atunci cand am scris-o)..si aproape 5 ani dupa...11 septembrie 2001....mi-am amintit de poezia asta...
Cine nu stie ce reprezinta datele astea ... vedeti ca e un X in coltul dreapta sus.

Când cele unsprezece suflete s-au stins
Din ochii noştri s-au desprins atâtea lacrimi
Când cele unsprezece steaguri s-au ridicat
Cu toate erau unul şi unul erau toate
Când cele unsprezece guri au tăcut
Condeiul meu a continuat să scrie
Şi atunci când cele unsprezece minute s-au scurs

Nu plânge, chiar de cele unsprezece lacrimi
Nu pot rămâne numai pe retina ta
Nu ţipa, chiar dacă cele unsprezece răni
Te dor încât nu mai poţi respira

Şi unsprezece zile am uitat ce-i viaţa
Mi-am amintit-o doar când aţi murit
Şi cele unsprezece lupte şi războaie nu sunt sfinte
Doar unsprezece pretexte pentru a ne lovi

Cu unsprezece voci noi ridicăm o rugăciune
Spre cel ce unul singur este
Să nu uităm că nu sunt decât unsprezece morţi
Restul sunt încă vii în amintirea noastră
Şi nu plânge din nou, te rog,
Ştii bine că unsprezece lacrimi
Ne-ajung doar pentru unsprezece vieţi

Un bilet spre tinerete..

Aseara am fost in Expirat. Nu mai fusesem demult...si m-am hotarat sa combat serile plictisitoare in care trebuie sa ma hotarasc daca ma culc la ora 1 sau la 1 jumate...asa k am plecat in fantasticulexpirat...
Nu trebuie sa mai zic ca pana la ora 2 eram putin ametita (avand in vedere ca bausem un vin inainte si am ajuns acolo unde am baut bere)...asa ca am iesit afara in fata barului, se facuse si aglomeratie...si la cum iubesc eu multimile...
Stateam jos cand un tip s-a bagat in seama cu mine, bineinteles din partea mea a primit numai raspunsuri substantiale (gen da, nu, poate)...da'nu asta a fost faza... Nu stiu cum m-am bagat in seama cu un nenea care era p acolo...50 d ani avea, am aflat mai tarziu...
Cred ca i-am cerut o tigara...si nu stiu... am vorbit ceva timp si l-am intrebat de ce nu intra (yeah stupid me!) si mi-a zis ca nu ii dau voie inauntru pentru ca e batran. Stiu e cam freaky sa intri intr-un club si sa vezi mosi miscandu-se pe muzica...dar de data asta chiar imi parea rau. Adik...damn it. Ca sa imi povesteasca despre sotia lui cu care mergea in toate discotecile in tinerete. Care acuma era moarta. Si dupa aia m-a intrebat de ce nu sunt la Stufstock... ei...si atunci mi-am amintit ca am o invitatie la stuf in buzunar. L-am intrebat daca vrea sa mearga si in momentul urmator i-am pasat invitatia...
Concluzia e ca... tanarul cu intrebarile inteligente la care raspundeam monosilabic... a disparut.