La ceva timp...

La aproape 2 ani si 7 luni dupa...11 februarie 2004(adica atunci cand am scris-o)..si aproape 5 ani dupa...11 septembrie 2001....mi-am amintit de poezia asta...
Cine nu stie ce reprezinta datele astea ... vedeti ca e un X in coltul dreapta sus.

Când cele unsprezece suflete s-au stins
Din ochii noştri s-au desprins atâtea lacrimi
Când cele unsprezece steaguri s-au ridicat
Cu toate erau unul şi unul erau toate
Când cele unsprezece guri au tăcut
Condeiul meu a continuat să scrie
Şi atunci când cele unsprezece minute s-au scurs

Nu plânge, chiar de cele unsprezece lacrimi
Nu pot rămâne numai pe retina ta
Nu ţipa, chiar dacă cele unsprezece răni
Te dor încât nu mai poţi respira

Şi unsprezece zile am uitat ce-i viaţa
Mi-am amintit-o doar când aţi murit
Şi cele unsprezece lupte şi războaie nu sunt sfinte
Doar unsprezece pretexte pentru a ne lovi

Cu unsprezece voci noi ridicăm o rugăciune
Spre cel ce unul singur este
Să nu uităm că nu sunt decât unsprezece morţi
Restul sunt încă vii în amintirea noastră
Şi nu plânge din nou, te rog,
Ştii bine că unsprezece lacrimi
Ne-ajung doar pentru unsprezece vieţi