let's see each other again

acum...pot sa scriu si eu ceva care sa nu implice vreo carte favorita, vreo formatie favorita, vreun loc favorit...
acum vreo cateva zile ma duceam cu mare chef de viata la facultate. m-am gandit ca ar fi bine sa iau metroul deoarece era marti dimineata, ora 7:20, si .... imi imaginam ca daca merg cu autobuzul voi sta probabil lipita de vreun geam pentru juma de ora...
si cum ma indreptam eu alene spre statia de metrou, la un moment dat vad niste pasari care se tot roteau pe deasupra mea, dar foarte aproape de pamant (nici eu nu's prea inalta). una, doua, trei. ma simteam ca iarna pe malul marii. ma napadesc amintirile, mi-e dor de casa.
trec insa mai departe. ma uit deasupra mea. deasupra carrefour-ului erau vreo cateva sute de pasari, mici, mari, mijlocii, care spuneau la revedere, plecam, ne vedem la anul. un soi de dans pe care il faceau ele. nimic special ai putea spune tu, dar ar fi trebuit sa fii acolo sa vezi. sa simti ca vrei si tu sa zbori cu ele. spre un loc mai bun, mai cald.
de ce scriu asta abia acum?
pe 6 decembrie, am fost ultima oara in Kogalniceanu, nr.3. Toti oamenii aia care se invarteau pe acolo in acelasi dans mi-au amintit de pasarile de marti.
"la revedere, ne vedem din nou, cand se va face iar cald"